"De ce semeni acolo unde nu poti secera?"

“De ce semeni acolo unde nu poti secera?” Am gasit aceasta intrebare intr-o carte, era ca un fel de dex al Sf Ioan Gura de Aur (nu stiu daca spun bine, am citit putin din acea carte), si facea referire si la contraceptie in viziunea Bibliei. Stim cu totii ca prin contraceptie copilul este omorat mai inainte de a se naste ” Ba chiar mai mult si decat omorul, caci nici nu am cuvinte indeajuns pentru a numi asemenea fapta criminala, de vreme ce nu numai ca pe copilul nascut il omoara, ci il impiedica chiar de a se naste. Deci de ce iti bati joc de darul lui Dumnezeu  si te lupti impotriva legilor Lui, iar ceea ce este binecuvantare tu alungi ca pe un blestem?” (Omilii la Epistola catre Romani a Sfantului Apostol Pavel, omilia XXIV) ne intrebau de ce noi oamenii facem sex inainte de a ne casatori si nu lasam ca samanta noastra sa dea roade, rodul fiind copilul.

Eu am incercat o perioada sa folosesc aceasta intrebare in folosul meu, dar nu cu sensul din carte ci incercam sa ma motivez sa scap de anumite obiceiuri proaste sau sa nu mai pierd timpul cu lucruri inutile. Taranii nu seamana in pamanturile neroditoare pentru ca ar fi o risipa de timp si energie, ei cauta sa lucreze cat mai mult pamanturile din care sigur vor iesi roade. Imi aduc aminte ca in perioada aceea aveam impresia ca pierd mult timp online degeaba, asa ca dupa aceea am inceput sa imi pun intrebarea  “De ce semeni Cristina acolo unde nu poti secera?”, ma intrebam de ce pierd timp online, atunci chiar stateam ore in sir la calculator pentru ca la sfarsitul zilei sa constat ca n-am facut nimic concret, in loc sa fac altceva mai bun cu acel timp care sa ma ajute intr-un fel sau altul. Asa ca unul dintre „locurile” in care am folosit intrebarea a fost timpul meu pierdut si cateva zile dupa aceea am intrat doar sa imi verific emailul si notificarile pe facebook si era foarte bine, aveam timp si de alte lucruri. Acum apar aproape tot timpul online pe fb ca sa primesc mesajele imediat si sa pot raspunde dar prin alte programe asa ca nu mai sunt “disperata”. Uneori ma amuza si alteori ma „speria” cand vedeam ce conversatii lungi aveam pe messenger iar cativa prieteni imi spuneau „Noi scriem si citim romane pe mess”, si sunt sigura ca nu sunt singura. Ce am secerat in urma acestui timp pierdut pe mess? As putea spune ca prieteni dar nu e adevarat 100% pt ca majoritatea prieteniilor au crescut atunci cand ne intalneam si petreceam timp impreuna, ne cunosteam in diferite situatii. Pe mess nu poti fi sigur de starea celui cu care vorbesti si nici cum reactioneaza in realitate, iar uneori nici macar daca e „adevarata” persoana cu care vorbesti. Plus ca mi s-a intamplat mai demult sa vorbesc ore in sir cu anumite persoane pe mess si sa ne intalnim intamplator prin oras, abia sa ne salutam iar seara sa ne reluam lungile povestiri. Comunicare nici atat nu pot spune ca am secerat, deci? Aproape nimic. In schimb daca citeam romane adevarate in timpul acela, acum aveam mult mai multe lucruri despre care sa va scriu si ce exemple sa va dau in anumite situatii plus ca aveam si un vocabular mult mai bogat.

 Am aplicat-o si in alte situatii si mi-a fost de ajutor, ma ajuta cat de cat sa fac diferenta intre ce e important pt mine si ce e mai putin, pur si simplu ma gandesc daca pot secera ceva in urma a ce seman in acel moment.  Daca raspunsul e nu, imi gasesc imediat ceva mai bun de facut sau fac ceva ce e trecut pe lista “To Do”. Imi pare rau doar ca nu imi aduc aminte de ea in toate situatiile in care am nevoie. Poate va ajuta si pe voi aceasta intrebare. Sunt sigura ca aveti „locuri” in care vreti sa aveti cat mai multe „roade”, obiective de indeplinit si vise de atins. Aveti grija unde semanati dragii mei. Succes!