Si uite ce am gasit intr-o carte : ”Jumatate din clasa a iesit pe coridor, jumatate a ramas inauntru. Pe rand, cate unul, cei de afara trebuiau sa intre inapoi cand erau chemati.
Cand a intrat primul de afara, i s-a aratam o poza si i s-a citit un text, care descria ce era in poza. Textul era urmatorul: “Intr-o camera se afla mama cu fetita ei de doisprezece ani. Mama sta pe canapea, iar fetita pe fotoliu. Rochita fetei are un guler alb. Fetita tine o papusa in mana. Pe perete se afla un ceas cu cuc."
Primul intrat era singurul care a vazut poza si caruia i s-a citit textul. Acum, pe rand, de afara, venea cate un coleg sau o colega. Poza si textul au fost ascunse, iar primul venit de afara trebuia sa povesteasca ceea ce a vazut si a auzit. Apoi primul trecea la loc si cel caruia i s-a povestit trebuia sa ii explice urmatorului, si tot asa, din gura in gura, pana cand ultimul de afara intra si penultimul ii povestea.
Te gandesti ca nu e mare filozofie ca douasprezece persoane sa redea exact trei propozitii.
Ce a ramas la sfarsit, cand cel de-al doisprezecelea a povestit ceea ce primul vazuse in poza? “O fetita cu un guler de doisprezece metri patrati statea intr-o camera.”
Pe langa faptul ca, pe la a treia descriere, toti cei care stiam despre ce e vorba eram sub banci, am invatat o lectie importanta.
Asa functioneaza barfa si zvonurile. Si, de obicei, intr-un grup, nu douasprezece persoane, ci o suta douazeci ajung sa transmita o informatie pe cale verbala, iar din adevar se alege praful. Si ce e trist e ca din urma barfelor raman victime. “
Poate si voi data viitoare nu m-ai luati de bun tot ceea ce ajunge la urechile voastre. In loc sa ascultati toate barfele mai bine duceti-va si intrebati persoana(Y), despre care e vorba, daca e adevarat sau nu, o sa va povesteasca mult mai clar totul si e posibil sa fiti uimiti pana unde s-a ajuns cu barfa, nu cred ca ii convine sa se auda minciuni. Sunt persoane care pe langa faptu ca aud prost de la altii mai si baga de la ei cate ceva cand spun mai departe altora. Poate ziceti : “Ce rost are sa il/o intreb pe Y daca e adevarat sau nu, doar am auzit de la X si stiu ca nu ma minte”. Bine, poate nu te minte X, dar X de la cine stie? Prin cate guri a mai trecut informatia inainte sa ajunga la X? Sau acum ai putea sa zici “ X a fost de fata cand s-a intamplat, ce mai poti spune acu?” Pot sa te intreb daca X a prins toata “faza” , pentru ca poate sa vada doar fractiuni si la fel sa inteleaga gresit (asta se intampla de multe ori in filme, cand cineva vede doar sarutul nu si cand fata il plesneste :)) ), sau esti sigur/a ca lui X nu ii place sa bage de la el/ea doar pentru a se afla in treaba sau pentru a ii face rau lui Y? Daca nu esti genu de persoana careia ii place sa barfeasca, sa umfle si sa faca rau, si din contra iti place sa stii adevaru, atunci du-te la Y si zii “Am auzit ca (ceea ce ai auzit) , ce parere ai?”. Acu depinde de tine, e alegerea ta, daca vrei sa cunosti adevaru sau ce spun altii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu