Pentru a citi in continuare intrati pe http://cristinamilitaru.wordpress.com/ . Multumesc. O viata frumoasa!

Mesaj.

Sufaaar. Vreau sa ma distrez, sa fac ceva, sa simt ca TRAIESC! Dar aici doar mor de cald, stau pe net si mai ies la magazine sau terasa. Vreau adrenalina, ceva palpitant. Daca eu as fi primit mesajul asta as fi raspuns “Totul depinde de tine. Viata e minunata, e creatia ta. Fa ceva in viata care sa conteze. Iubeste totul si vei avea totul. Nu astepta ca ceilalti sa faca ceva pentru tine, sa te faca fericita si sa te anime pentru ca vei astepta degeaba. Daca nu tu, atunci cine? Iesi afara acum! TOTUL DEPINDE DE TINE, INTELEGI CE SPUN? DE TINE, DE TINEEE! Daca vrei sa continui la fel, stai si fa aceleasi lucruri ca si pana acum. Pierde timpul pe mess si facebook in loc sa iti traiesti viata. Asezat-te in fotoliu si asteapta sa iti pice fericirea din cer. Gandeste-te  la trecut si stai acolo. Asta vrei? Nu prea cred. Vrei o sa viata minunata de care sa fi mandra asa ca apuca-te de treaba. Move your sexy ass, now. Go out!!!” Imi pare rau dar esti unul dintre putinitii “ghinionisti” care primesc acest mesaj.

Cateva persoane au primit mesajul aseara pe la ora 12 si jumatate. Dupa ce am trimis mesajul m-am imbracat, am cerut cheile spunand ca am nevoie de o gura de aer si am plecat. Nu am mai luat liftul asa ca am coborat toate etajele in mici pasi de dans, am vrut sa ma dau si pe balustrada dar nu prea aluneca. Am plecat in cautare de jeleuri cu sare de lamaie si cum toate magazinele erau inchise intre blocuri am ajuns pana pe bulevard la gura de metrou. Mi-am cumparat de la un chiosc acadea suzeta ca pe timpuri, a fost buna si am pastrat bratara. Nu stiu ce ma asteptam sa se intample insa nu credeam ca singura chestie putin palpitanta o sa fie momentul in care vor trece cate 6 caini comunitari pe langa mine. La metrou m-a intrebat un baiat daca stiu o casa de schimb valutar in zona si i-am aratat unde e, ma mir ca i-am raspuns tinand cont ca era intuneric si eram singura. Nu putea si el sa ma intrebe daca vreau sa ma duca in cealalta parte a orasului si sa ma lase sa ma intorc pe jos? :( Exagerez deja :)) Sunt curioasa daca as fi spus totusi YES. Azi n-a mai fost ca ieri dar se poate si mai bine. Stiu ca depinde de mine daca vreau ca viata mea sa fie mai palpitanta si sa am de ce sa imi amintesc la batranete, sa le spun cu drag nepotilor ce facea buni a lor. Asa ca o sa va fiu recunoscatoare daca imi dati cateva idei :D. Inafara de bungee jumping si de a merge din nou la mare pentru ca sunt deja in plan. Pup. 

Rade baietelul de tine.

Dupa cum cred ca am mai spus, mie imi place sa invat cate ceva din tot ce fac si ce se intampla in jurul meu asa ca mai scriu despre asta cu speranta ca poate va ajuta intr-o oarecare masura si pe voi.

            Vara abia a inceput iar eu am fost deja de doua ori la mare cu familia, la relaxare. As vrea sa merg si a treia oara cu prietenii pentru distractie, cer prea mult? :o3

Prima oara am fost in Saturn si am stat la o vila de pe plaja, era exact ca in filme privelistea. Indiferent ca mancai sus la terasa sau jos in bucatarie, marea era langa tine. Insa atunci cand am fost acolo mi s-a spus ca sunt nevoita sa renunt la un vis.. Am incercat sa par bine desi doar eu stiu cum ma simteam. De obicei sunt o persoana cat se poate de pozitiva insa atunci aveam o stare foarte proasta, ziua urmatoare cand ma intorceam mi-a tot fost rau si aveam un gol mare si urat in stomac, gandurile mele erau negative asa ca in zilele urmatoare (doua cred) toate mi-au mers prost (obisnuim sa spunem asta cand lucrurile nu ies asa cum ne-am dori). In ciuda acestor lucruri n-am varsat o lacrima si nu m-am plans nimanui (cum poate as fi facut inainte), asta doar pentru ca mi-am schimbat starea de spirit, am incercat sa gandesc din nou pozitiv pana cand mi-a iesit dar mai ales deoarece mi-am adus aminte ca Totul depinde de mine si de felul in care vad lucrurile. De curand am citit o carte in care autoarea spunea cum ca daca avem ganduri negative atragem in viata noastra alte ganduri, intamplari, persoane negative sau care ne “ajuta” sa amplificam starea noastra. Nu vreau sa dau vina pe asta pentru ceea ce mi s-a intamplat in continuare insa cred in lucrurile de genul si stiu ca au legatura. Ar fi bine ca preventiv sa ne pastram gandurile de bine indiferent de ce se intampla cu noi . Cum ar fi fost sa stau si sa astept ca familia, prietenii ori vreun print din poveste sa vina si sa ma faca sa ma simt bine, sa ma faca fericita, sa imi rezolve problemele? Poate si acum as fi fost in acceasi situatie sau chiar mai rau. Eu insumi sunt cel mai bun prieten si cel mai mare dusman al meu, iar la fel sunteti si voi. Totul depinde noi dragii mei, de fiecare in parte, o sa repet asta pana o sa ne intre bine in cap tuturor.

A doua oara am fost in Mamaia. Cand eram mai mica imi pasa ce credeau ceilalti despre mine sau despre ceea ce faceam si de multe ori ma opream din a face ce imi doream, dar acum cat de mult ma bucur ca am scapat de povara asta. Oricat ati spune voi ca “nu, mie nu-mi pasa ce cred ceilalti” sunt sigura ca a fost macar o perioada in viata voastra cand va pasa si voua. Stand pe plaja mi-am dat seama care e unul dintre motivele pentru care facem asta. Era in apropiere o fetita care nu vroia sa intre in apa pentru ca “ e apa rece, sunt alge, ma inteapa scoicile” asa ca adultii din jur i-au spus “ Rade baietelul de tine, e mai mic decat tine si sta in apa” , era un baietel cu un colac care statea in mare cu mama lui , si el chiar a ras cand a auzit. Pana la urma fetita a intrat si nu mai vroia sa iasa din mare la cat de mult ii placea. Tuturor ni s-a spus cand eram mici “ Nu mai fa asta, rade lumea de tine” sau “ Ce spun vecinii, lumea de pe strada cand vad ca tu..”. Adultii vor sa educe copii de langa ei prin exemple de genul (am observat ca si eu mai fac asta cu copilasii) insa nu isi dau seama ca in felul acesta ei doar ii fac pe micuti sa actioneze in functie de parerea altora, incercand sa ii faca multumiti. Chestia cu “Rade baietelul de tine” a facut-o pe fetita sa intre in apa si totul a fost bine pe moment, insa mai tarziu e posibil ca ea sa se gandeasca daca e bine ceea ce vrea sau ceea ce nu vrea sa faca, daca o sa rada cineva de ea pentru alegerea facuta. Cu totii avem copilasi prin jur, fie ei frati, nepoti, verisori, vecini etc., iar cand ajungem sa petrecem timp cu ei il mai folosim pe “Rad copii de tine ca plangi” pentru ca asa “am fost invatati”, si dupa cum am spus e posibil ca ei sa se opreasca pe moment insa le facem rau pentru mai incolo. Eu una o sa incerc cat de mult pot sa inlocuiesc asta si sa conving copilul prin metode mai putin “distructive”. Incercati si voi? :)

Maine.

Maine e ziua care urmeaza celei de azi.

E ziua in care mutam multe dintre activitatile noastre. Spun asta pentru ca de cele mai multe ori cand avem ceva de facut zicem “ fac Maine..” din lene. Exista “o maine” si dupa Maine asa ca putem sta linistiti, avem destul timp.Maine e cea mai buna scuza. In loc sa facem lucrurile importante in momentul in care trebuie noi ne gandim ca avem timp Maine. Mi s-a intamplat de cateva ori sa ma gandesc ca o sa fac Maine o anumita activitate iar apoi sa ma intreb “ Tu te crezi?” si sa ma apuc de treaba.

Maine e ziua schimbarilor pentru ca“ De Maine ma schimb”, “De maine sunt alt om” auzim cel mai des (de cele mai multe ori nu se schimba nimeni si nimic). De maine viata ta va fi altfel, tu vei fi o alta persoana.De ce de Maine? De ce nu de azi?

E ziua inceperii dietelor. Maine incep toate dietele si de cele mai multe ori tot Maine se si sfarsesc, fara ca macar sa inceapa cu adevarat. De aceea Maine e ziua tuturor inceputurilor si tot odata a tuturor sfarsiturilor. E ziua pentru care ne facem cele mai mari griji dar si ziua la care speram cu totii. Speram ca maine sa fie o zi mai buna decat azi, speram dar nu facem nimic pentru azi:).

Maine o noua zi, ai grija ce iti vei dori. Doresteste-ti tot ce e mai bun pentru azi si fa azi ce altii nu fac pentru a avea maine ceea ce altii nu au. Fa ceva pentru tine ACUM si AICI.

Secundele in care ai citit cuvintele “secundele” fac deja parte din trecut. Ai grija ce faci cu fiecare secunda, fa ceea ce iubesti sa faci, mergi in locurile care iti plac si intalneste-te cu persoanele pe care le admiri, le pretuiesti si de la care ai ceva de invatat.

Ceea ce nu traiesti la timp nu traiesti niciodata. Si cum de multe ori traim in maine unde mai ajungem?:)

De ce il tot uitam pe AZI?

Daca nu exista maine trebuia sa facem azi tot ce era de facut pentru azi, sa avem tot ce ne dorim pentru ca am fi muncit si facut tot ce trebuie la timp, sa avem toate treburile facute, sa fim cum ne-am dorit mereu sa fim, asta am fi facut pentru ca neexistand maine nu aveam cum “sa le trimitem in viitor”, sa profitam de fiecare secunda si de fiecare oportunitate. Ce chin..:)

Nu ai cum sa culegi mai mult decat ai semanat :).

Am scris pe facebook “Nu ai cum sa culegi mai mult decat ai semanat” si am fost contrazisa. O sa va spun la ce ma gandeam eu cand am postat asta..

Cu ceva timp in urma am facut o cutie in care am zis ca strang bani pentru mare si cand imi mai aminteam de ea mai bagam cate 1,5,10 lei in functie de banii pe care ii aveam in buzunar, aveam nevoie de ea pentru ca din portofel ii cheltuiam si nu strangeam nimic. Cel mai des am pus bani in hartii de 1 leu pt ca ii gaseam rest prin camera. La inceputul lunii iunie am fost la mare iar cu cateva zile inainte sa plec am deschis cutia si m-am mirat cand am vazut mult verde:)). Si atunci m-am gandit ca doar nu ma puteam astepta sa am doar harti de 50lei cand eu le-am bagat pe majoritatea de 1leu. Daca ii investeam era alta poveste dar asa nu, ce puneam in cutie aia gaseam la final.

Iar al doilea lucru care m-a dus cu gandul la faptul ca nu ai cum sa culegi mai mult decat ai semanat e scoala. La inceputul clasei aXIa mi-am zis ca nu mai invat pentru ca e ultimul meu an liber, pe clasa aXIIa o sa tot invat pentru bac si nu voi mai avea timp sa fac ce vreau, cand vreau. Zis si facut. Insa acum o luna cand am deschis cutia mi-am facut media generala si am vazut ca e sub 9. Niciodata n-am avut media generala sub 9 si am zis ca nu am de gand sa incep acum asa ca am incercat sa imi maresc media la materiile la care am putut. E clar ca din moment ce nu am invatat tot anul nu puteam sa am pretentii de medie mare sau de premiu la sfarsitul anului dar nici media sub 9 nu o vroiam.. Mami a fost chemata la scoala ca sa imi motiveze unele absente, de care oricum stia, si normal ca a vazut notele. Norocul meu cel mare e ca nu am 2 parinti cum e normal ci 6, ei 2+ sora (cumnatu) + fratele (cumnata) pe care ii iubesc mult si le multumesc pentru tot, asa ca am ajuns sa fiu pedepsita: nu tu majorate, nu tu iesit afara plus cuvinte gen “suntem dezamagiti de tine, noi ti-am oferit credibilitate si tu ce faci..” (asta e singura chestie de care mi-a parut rau in toata povestea, ca au fost ei dezamagiti de mine). Nu stiu cum se intampla mereu de tot raul se intoarce in favoarea mea, spun asta pentru ca din moment ce am fost pedepsita sa stau in casa am avut timp sa ma odihnesc, chiar aveam nevoie de odihna pentru ca veneam tarziu de afara, mai pierdeam apoi cateva ore pe internet, ma trezeam pe la 6 si ceva sa merg la scoala iar in restul zilei nu aveam timp sa dorm asa ca se aduna oboseala. Pana la sfarsitul anului am avut media 9 si i-am anuntat ca mi s-a ridicat pedeapsa.

Am primit ce-am semanat.

Alex Cristescu

Cineva mi-a spus sa scriu despre Alex Cristescu asa ca asta fac.

Pe Alex il stiu de cand eram mica drept baiatul inalt, tuns scurt si in trening gri care trecea prin fata blocului. Cred ca “din vina lui” imi plac mie baietii in trening gri, dar nu orice gri si nu orice trening.  Imi aduc aminte ca eram intr-o zi sa jucam baschet mai multi (niciodata nu am stiut sa joc, dar as putea invata) si l-am intrebat ce inseamna tatuajul de pe mana si mi-a spus ca numele lui in nu stiu ce limba si ma gandeam ca si Cristina ar arata cam la fel, ar fi schimbat putin la sfarsit. Nu stiu cum am ajuns de la Cristescu (Cristos) la Cristian dar am ajuns, oricum tatuajul e cu Alexandru.

         De la el stiu ca din copilarie a fost fascinat de munca de DJ iar in 2008 a inceput sa foloseasca aparate performante de mixaz, chiar in perioada in care mie imi placea sa modific poze in photoshop. Lui ii trebuia una pentru ziar asa ca m-a rugat pe mine sa ii fac, am lucrat cateva ore la ea iar cand a aparut primul lui articol in ziar a aparut cu poza modificata de mine si m-am simtit foarte bine. Intr-un timp aveam un panou cu articole din ziar unde apareau poze cu mine sau numele meu, de la diferite concurusuri si evenimente, si printre ele aparea si articolul lui pentru ca intr-un fel apaream si eu.

 

Prima data a mixat intr-un mic loc unde s-a intalnit cu prietenii lui cei mai apropiati, a primit un impresionant feedback de la ei asa ca pe timpul verii a inceput sa mixeze in Elion. Dupa o scurta perioada a inceput sa mearga in locuri faimoase iar prima lui aparitie la Radio a fost ca invitat la Space Fm Station/ One Underground Sound.

Pana in 2009 deja a fost in cluburi ca Club Elion , Club Desire . Club Illusion , Club Grey , Club Eden , Club Charm , Kharma Pub , Club Dromihetes , Club Day and Night, Club Hush Hush, Club The Gate, Club Kado, Club Deko Cafe, Hotel Golden Tulip, Club Studio Martin, Club Chill Out, Club Ghoudi, Club Two si altele. A fost in August in Germania intr-un club plus un Radio Deluxelouge club si radio.

Acum din cate stiu eu merge destul de des in Bucuresti in cluburi. 

           Si-a dorit sa fie DJ, a muncit si a ajuns unde a vrut. La fel puteti si voi.

 djalexcristescu@yahoo.com

www.facebook.com/djalexcristescu

www.myspace.com/djalexcristescu

Sticluta mea.

O sa spui ca sunt nebuna pt ca fac asta dar eu cred in sticluta mea. Din pacate, sau poate fericire, sunt deja la a3a. Acum ceva timp am vazut o sticluta cu sclipici alb in magazin, mi-a placut si am luat-o gandindu-ma sa o atarn de un snur si sa am astfel un lantisor nou. Zis si facut. As pus sticluta pe snur si am lasat-o intr-o cutiuta cu lantisoare unde am uitat de ea pentru o perioada. Am gasit-o intr-o zi din greseala si am pus-o la gat iar intr-o ora la scoala am scris ceva pe o foicica si am bagat-o inauntru. Peste cateva zile ne plimbam in oras cand un prieten a vazut-o si mi-a spus “Hei ai sticluta cu dorinte? Si eu am una”. Avea si el la gat o sticluta metalica smechera in care erau bilete cu dorinte. I-am raspuns “Nu, dar de acum e”asa ca ceea ce scrisesem pe foicica a devenit  dorinta mea. Peste cateva zile dorinta mea a inceput sa prinda contur pentru ca am crezut in ea. Am adaugat si alte culori de sclipici si era si mai frumusica, cel putin pentru mine. Nu ti se indeplineste pur si simplu dorinta insa te ajuta sa faci tu asta, iti da multe ocazii de care trebuie sa profiti. Cel putin la mine asta s-a intamplat. Am spus ca sunt la a3a sticluta pentru ca primele doua s-au spart. Pe prima am pierdut-o fara sa simt intr-o zi si imi aduc aminte ca eram foarte suparata, era o tristete profunda, o simteam in tot corpul si era ca si cum as fi pierdut o parte din mine. Niciodata n-am mai simtit asta si l-a viata mea am pierdut multe din neglijenta. Insa peste doua zile am vazut-o pe noaptiera in camera parintilor si mami mi-a spus ca a gasit-o si vroia sa o arunce pt ca nu stia ce era, nu mai conteaza ca am varsat-o in patul lor si ziua urmatoare ai mei erau plini de sclipici :)). In seara urmatoare eram la primarie in drum spre casa cand mi-am amintit si am vrut sa ii arat unui prieten ca am gasit-o si ca acum sunt fericita, insa mi s-a desfacut snurul de la mana (acolo o tin acum) si a cazut sticluta. Nu mint cand spun ca exact in momentul in care a facut poc s-a luat curentul in oras si am ramas in intuneric la primarie, am martori. Stiu ca nu are legatura una cu alta dar mie imi place sa cred asta. Faptul ca s-a spart si am mutat-o m-a facut sa ma gandesc ca am nevoie de alt “decor” pentru a imi indeplini dorinta. Mi-am facut alta sticluta in care am mutat dorintele, pentru ca le-am pastrat, insa pe aceasta am spart-o cand vroiam sa inchid un geam, era frumos pervazul plin de sclipici. Oricum important e ca dorinta mea s-a indeplinit si pe langa asta, faptul ca s-a indeplinit, m-a facut sa imi dau seama ca nu e ceea ce imi doream defapt. Asa ca sunt cu mult in plus datorita sticlutei si a faptului ca am crezut in ea.  Am dat la 2 persoane cate o sticluta pentru ca mi-au cerut, una se pare ca am dat-o degeaba iar cealalta e purtata Fiecare are dreptul sa creada in ce vrea iar eu cred si in sticluta mea. Daca e cineva care crede ca are nevoie de o sticluta sa ma anunte. . Depinde de voi sa vedeti cand incearca sa va ajute si sa profitati de ocaziile care se ivesc.

Maxi

                Cand esti mic ai anumite idei despre lucruri iar cand cresti ti se schimba total viziunea asupra lor. Mie mi s-a intamplat de multe ori sa fac lucruri pe care atunci cand eram mica credeam ca e gresit sa le faci sau ca le fac doar un gen de persoane pentru ca de cand ma stiu, babele si adultii (defapt acum toata lumea) ne baga in cap idei fixiste despre tot felul de lucruri iar noi crestem cu parerile astea gresite. Bine ar fi sa ne dam seama de asta si sa incercam sa vedem realitatea noastra. Cand eram mai mica auzisem ca fetele care au strungarea sunt c***e si fara sa vreau le catalogam asa pe cele care aveau. Insa si eu am strungareata (putin vizibila, dar am) si nu sunt c***a K. Asa ca nu mai are logica, e mitul gresit sau trebuie sa devin eu.? Cu cateva zile in urma o colega mi-a spus „vai ai strungareata, inseamna ca esti iubareata”. Pe bune? Sunt iubareata sau c***a?? Nu mai inteleg nimic.. Ba da, inteleg ca nu ne fac niste vorbe si ca nu ar trebui sa catalogam ceilalti oamenii.

 Spre exemplu de cand ma stiu aveam o parere proasta despre fetele care stateau in maxi in fata langa sofer pt ca auzeam oameni care spuneau “vai ce fete, stau in fata ca sa le puna soferul mana pe picior” si alte lucruri. Acum cand ma duc la Pitesti cu maxi stau in fata iar uneori cand nu gasesc loc astept 15 minute pana pleaca urmatorul. Nu mi-a pus niciun sofer mana pe picior si nu ma intereseaza daca cineva crede ce credeam si eu inainte. Prefer sa fac asta pt ca stau mai bine, ascult muzica, iarna e cald/vara e racoare, scap de tot felul de mirosuri (in mare parte )si de inghesuiala. Noi in viata avem o parere proasta ( cand spun parere proasta nu ma refer la faptul ca e negativa, poate sa fie si pozitiva dar daca e gresita tot proasta e) despre multe lucruri pe care nu  le-am incercat si vom ramane cu aceeasi parere pana ce nu le vom testa. 

Ce ar fi fost daca..

Daca va spun voua de “problemele” pe care le-am avut si va ajut putin sa scapati de ele, pentru ca sigur se afla si printre voi persoane care au nevoie, ma ajut si pe mine. Am trecut de mult timp peste ele dar nu 100%, mai sunt unele “urme”, unele moment cand fac asta, bine ca sunt rare.

Toti avem regrete. Si eu am, sau cel putin aveam.. Inainte imi parea rau pentru multe lucruri pe care le-am facut sau pe care nu le-am facut. Insa cu mult timp in urma am gasit aceasta poza

pe internet in care scrie “Never regret anything, because at one time it was exactly what you wanted” . De atunci am inceput sa privesc lucrurile din alt unghi.. Noi facem lucruri pentru ca vrem, sau suntem influentati sa le facem, iar apoi ajungem sa ne para rau si sa avem regrete in legatura cu ele daca au iesit prost, daca iesea totul bine nu mai avea nimeni nici un regret si ar fi zis ca ii pare foarte bine ca a facut asta.

Te gandesti si tu ca mine la “Ce ar fi fost daca..”? Daca ziceam ,daca taceam, daca stateam, daca plecam.. Iti imaginezi cum ar fi fost viata ta acum, ce ai fi facut si alte lucruri.. Insa ce te face sa crezi ca ar fi fost mai bine? Ce te face sa crezi ca ar fi fost mai rau? Treci peste, niciodata nu vei sti cu adevarat ce ar fi fost daca.. e doar o alta pierdere de timp. “Niciodata sa nu spui niciodata” insa in legatura cu asta poti spune deoarece timpul care a trecut nu mai poate fi recuperat, o vorba spusa ramane asa indiferent cat de mult ti-ar parea rau (cand e cazul) iar cea nespusa poate nu mai are rost daca nu e zisa la momentul potrivit. Treci peste.Tot ce facem gandindu-ne la “ce ar fi fost daca..” e sa ne complicam existent. Iti dai seama cate secunde, minute si adunate ore pierdem? Timp in care am putea sa traim clipa, care e cea mai importanta si e cam tot ce avem, sa ne facem prezentul mai frumos, sa cunoastem oameni noi si sa avem cat mai multe amintiri. Crede in maine, nu privi inapoi.

Inainte aveam o problema in legatura cu parerea ceilalti si simteam nevoia sa stiu ca sunt acceptata si de multe ori renuntam la mine pentru ei, ii iubeam mai mult decat pe mine. Dar indiferent ce as fi facut nu eram destul de buna pentru ceilalti. Insa acum ma iubesc si am trecut peste fazele astea, nu mai incerc sa fac pe nimeni sa ma placa si sa ma accepte, nu ma mai gandesc la “oare ce o sa creada X daca fac asta..” pentru ca oricum peste un an nu va mai conta, sunt destul de buna pentru mine si imi este de ajuns, sunt ce am si ce voi avea vreodata nevoie, iar persoanelor pentru care nu sunt le dau eu si mai multe motive sa ma “urasca”. Imi e mai usor sa stiu ca unele persoane nu ma plac deloc si orice as face nu e bine, imi da libertatea sa fac ce vreau fara sa imi pese ce cred despre mine sau despre ceea ce spun, fac, gandesc. E mai greu cu cei care ma plac pentru ca nu vreau sa ii dezamagesc insa si pe ei ii trec prin tot felul de stari si momente pt ca vreau ori sa placa asa cum sunt, cu bune si rele, ori sa nu ma mai placa deloc.

Cea mai importanta si mai minunata persoana din viata ta esti TU. Doar tu te poti face sa te simti special/a sau sa te simti inutila, doar tu stii ce iti doresti si ce meriti. Crede in tine, iubeste-te si respecta-te, viata ta va fi mai frumoasa. E creatia ta!

Always

 Timp de o saptamana am lucrat ca promoter si impreuna cu alte 5 fete a trebuit sa impartim, din usa in usa, gratuit absorbante Always femeilor si sa spunem un speech iar ele trebuiau sa semneze ca au primit. Mie imi place mult sa vorbesc cu oamenii necunoscuti, sa le zambesc si sa fiu draguta cu ei. Sunt vesela si ma simt plina de energie cand fac asta asa ca mi-a fost usor sa „muncesc”. Tocmai din acest motiv nici nu mi-a pasat de cei care radeau de noi pentru ca faceam asta. Am dat peste oameni si oameni si am observat ca nu toti raman sa te asculte pana nu spui cuvantul „gratis” asa ca intr-un timp chiar ne gandeam ca atunci cand deschid usa sa le spunem „Buna ziua , GRATIS. Ma numesc.. „ pentru ca deschideau si vroiau sa inchida iar cand le ziceam „dar sunt gratuite” spuneau „n-am inteles, ce spuneai?”. Pe bune? :)) Unele persoane nici asa nu doreau sa le primeasca spunand ca nu au nevoie chiar daca sunt gratuite, le era frica sa isi dea numele si sa semneze. Altele ne inchideau usa in nas, nu toti au stat acasa 7 ani de zile. Insa nu pot sa uit de o tipa care pur si simplu m-a scarbit.. a luat kitul si cand a vazut ca trebuie sa semneze pentru el mi l-a aruncat inapoi J. Cat de mult conteaza o vorba.. ar fi putut spune ca nu vrea sa semneze, nu are timp sau orice altceva, nu sa mi-l arunce „in fata”. [Nu sunt eu cea mai educata si mai draguta persoana ca sa le spuna altora ce e mai bine sa faca, dar ca idee:D.]

Dar intr-o gradina pe langa buruieni sunt si multe flori. Cand am deschis prima usa aveam emotii, mi-era teama sa nu uit ce am de spus sau sa ma balbai, asa ca o batranica mi-a spus sa ma calmez si sa nu mai tremur ca o sa fie bine.. si asa a fost, dupa usa ei n-am mai avut nici un stres.

Au fost multe persoana care s-au bucurat si carora nu le venea sa creada ca primesc ceva gratis. O alta batranica simpatica, cum sunt bunicile de fel in filme, a spus ca sunt foarte draguta si mi-a dat o ciocolata.. m-am simtit foarte bine atunci asa ca o sa fac si eu asta la randul meu cand o sa am ocazia.

La o usa mi-a raspuns un barbat tinerel, cu care m-am ciondanit putin dar si radeam in acelasi timp, si care mi-a spus ca sotia nu foloseste iar eu i-am raspuns ca nu are cum pentru ca majoritatea femeilor folosesc always. M-a interogat putin (din cate imi aduc aminte) pana cand a venit sotia la usa si i-am explicat despre ce e vorba iar apoi a fost ceva de genul: ea: si eu folosesc always. Eu catre sot: v-am spus eu:>  ea: dar nu acum pentru ca sunt insarcinata el: ti-am spus eu :>. Deci doi oameni pot spune doua lucruri total opuse dar ambele adevarate. Mai tarziu radea de mine de la balcon pentru ca uitasem sa dau absorbante cuiva si alergam sa ii prind din urma :)).

Nu stiu daca am spus pana acum sau nu dar mie una imi place, si incerc cat de mult pot, sa invat din fiecare intamplare ceva care sa ma ajute in viitor sa fac lucrurile mai bine sau macar sa nu le mai fac. Datorita acestei saptamani stiu mai bine cum sa stric ziua cuiva dar si cum sa fac o persoana sa fie mai increzatoare in ea. Dar mai ales cat de mult conteaza un zambet.. Am vazut din nou ca aparentele inseala si ca nu destinatia conteaza, ci calatoria.

Ma bucur ca ne-am inteles toate fetele bine si a fost totul ok intre noi dar mai ales ma bucur deoarece am vazut ca nu toate persoanele sunt asa cum credeam iar o fata a vazut la randul ei ca sunt total diferita fata de cum isi inchipuia ea( aparentele au inselat din nou). Avem cateva faze amuzante si aproape fiecare din noi are cate o „porecla”. Ii multumesc supervizoareai pentru ca a fost atat de draguta si de intelegatoare cu noi, ne-a facut pana si prajitura, si pentru ca in cea mai mare parte datorita ei ne-am inteles noi si ne-am simtit bine (cel putin pentru mine asa a fost).. daca ar fi fost nesuferita si rea asa am fi fost si noi una cu cealalta.. Imi voi aduce mereu aminte cu drag de primul meu salariu si de primele mele colege de serviciu. Si in caz ca cititi voi asta sa uitati de partea cu „o sa imi fie dor sa radem una de cealalta”, inlocuiti-o cu „o sa imi fie dor sa rad, sa ma inghesui si sa mananc paine calda cu voi.” >:D<

Joc

            

              Ce mi-a mai placut in mod special in cartea lui Ionut Cordea “Ghid de utilizare a barbatilor si alte povesti” a fost capitolul JOC.

 “Daca cineva v-ar ruga sa participati la un joc fara reguli, probabil ca l-ati refuza. Este totusi posibil ca unii dintre dumneavoastra sa participe la un astfel de joc. Daca vi s-ar spune si ca nu se stie cat o sa dureze jocul, cum ar fi? Dar daca vi s-ar spune ca nu exista nici un castigator, nici un premiu? Ati participa la un astfel de joc? Probabil ca nu. Ganditi-va: un joc individual, fara reguli, fara sa ii cunoasteti la inceput pe ceilalti concurenti, fara castigator si care sigur se va termina pentru toti participantii la fel, indiferent cat de bine joaca. Cum suna? Nu e stupid? Si daca totusi as trebui sa il jucati? Daca nu va puteti fofila?

Jocul  e deosebit de simplu. Trebuie sa mergeti pe o linie. Din loc in loc linia se bifurca , sau se trifurca, sau se imparte in mai multe. Trebuie sa alegeti linia cea mai potrivita, deoarece vin ceilalti participanti din spate si va imping. Se poate intampla sa va impinga de pe linie si atunci se termina jocul pentru dumneavoastra. Dar, de cele mai multe ori alegeti linia care pare cea mai potrivita si o urmati, pana la urmatoarea bifurcatie. Daca ati facut o alegere buna, linia care urmeaza este poate mai lata, sau nu mai este la deal, sau gasiti niste apa pe drum. Daca nu, linia merge in sus, sau prin desert, dar trebuie sa mearga inainte. De mers inapoi nu se poate pune problema, din cauza ca vin ceilalti. Asa ca singura solutie este sa mergeti inainte. In ritmul care vi se impune. Din loc in loc aveti si bancute sa va odihniti, dar nu sunt prea multe. Si mai ales depinde de linia pe care ati ales-o.

Cand incepe jocul, daca aveti noroc, aveti antrenor. Daca e bun, o sa va spun ace trebuie sa faceti ca sa alegeti niste linii mai usor de urmat. Trebuie sa tineti minte ca nimeni nu castiga la jocul asta, asa ca antrenorul nu are prea multe responsabilitati. Pe masura ce jocul se deruleaza este posibil sa va asociati cu alti participanti, pentru a va fi mai usor. De asemenea e posibil ca asociatii sa nu fie bine alesi. Ramane sa stabiliti dumneavoastra. Oricum, orice s-ar intampla, nu castiga nimeni. Asta e cel mai important de tinut minte. Cum vi se pare? Ati vrea sa-l jucati? Nu seamana deloc nici cu fotbalul, nici cu tenisul, golful sau sahul. Deloc nu seaman. Si cu toate astea toti jucam jocul asta stupid. Toata viata.”

Aveti grija ce linie alegeti.

Ghid de utilizare a barbatilor

                Am citit aceasta carte din curiozitate pentru titlu desi stiu ca nu e bine sa judeci o carte dupa coperta. Nu am inteles foarte bine despre ce vorbea Ionut Corbea in unele capitole ( nu avea legatura cu barbati, femei), poate o sa le recitesc cand voi avea timp. Mi-a placut partea in care ne spunea care sunt instructiunile de utilizare a barbatilor, sunau cam asa:

1.       Cand un barbat spune “A” el gandeste “A”, nu “B”, nu “C”sau alte prostii.

2.       Barbatul trebuie hranit. Nu va chinuiti ore in sir cu statul in bucatarie, cand exista cattering, sau pizza si bere.

3.       Barbatului nu trebuie sa ii aratati adevarata fata. La propriu.’

4.       Cu barbatul trebuie comunicat direct, clar si fara ambiguitati. Acum va rog sa revedeti punctul anterior, a carui importanta nu poate fi intarita suficient.

5.       Cu barbatul trebuie comunicat direct, clar si fara ambiguitati.

6.       Cu barbatul trebuie comunicat direct, clar si fara ambiguitati si va va ajuta si in gospodarie.

7.       Barbatii au nevoie de o activitate sexuala cat mai placuta. Atat de placuta incat sa invinga biologia.

8.       Barbatii trebuie modelati din timp pentru a putea deveni modele bune pentru urmasi.

9.       Barbatii au nevoie de odihna. Multa odihna.

10.   Barbatii au nevoie de intelegere. Ei sunt diferiti, curiosi, obositi, dar nu sunt rau intentionati.

Bafta fetelor in “utilizarea barbatilor”.

Sia.

Copii in sinceritatea si nestiinta lor sunt mai intelepti decat noi, sau decat cei batrani, de multe ori. Ei mereu spun ce gandesc si ce cred cu adevarat fara sa se fereasca sau sa se gandeasca ca ceilalti se vor simti prost ori se vor supara. Sigur ati vazut si voi copii care s-au dus si au spus unor persoane “nu-mi place de tine, esti urat” sau “mirosi urat”. Asta vara am stat in Bucuresti cu nepotica mea Sia (4 anisori) si intr-o zi cand ne intorceam din oras i-am dat din greseala cu usa de la lift peste picior, a lovit-o la unghie si a inceput sa ii curga sange. Printre lacrimi mi-a zis “Nu te mai iubesc, nu mai esti prietena mea si nu o sa ma mai joc niciodata cu tine” asa cum imi spune de obicei cand ne mai certam. Incepusem si eu sa plang cand vedeam ca plange si o doare din vina mea. Si ca sa puna capac mi-a zis “De ce ai venit daca nu esti in stare sa ai grija de mine?” nu va puteti imagina cat m-am putut simti de prost..

Dar asa cum m-a facut sa plang, tot ea m-a facut si sa ma opresc din a face asta. Acum cateva luni eram in vacanta si ea venise sa stea cu noi de sarbatori. Eu eram intr-o perioada foarte proasta.. Eram suparata, nu mancam, plangeam si restu. Intr- o zi nu stiu cum s-a intamplat dar m-a vazut ca plang, vine si se uita ciudat la mine /:) dupa care imi spune “De ce plangi Cristina? Ca doar nu te-ai lovit.” cand am auzit-o pur si simplu m-am oprit din plans. De atunci aproape de fiecare data cand “trebuia” sa plang, faceam asta putin iar apoi imi veneau cuvintele ei in minte si ma opream.

Sigur si voi aveti un copil in familie care va enerveaza si va scoate peri albi uneori, dar pe care il iubiti mult asa cum o iubesc eu pe Siut a mea. Aveti grija de ei si iubitii ca merita micutii.

F (a fi) de la Fericire

La sfarsitul lui 2011 am cerut provocari de la cateva persoane. Am primit multe, unele care m-ar ajuta sa imi indeplinesc cateva vise, unele care m-ar face sa fiu plina de adrenalina iar unele foarte ciudate si costisitoare. Pana acum am facut cateva din ele dar sper ca pana la sfarsitul anului sa duc la bun sfarsit cel putin jumatate din ele.

Cu cateva seri in urma un prieten m.a intrebat cum stau cu provocarea lui: “Sa faci tot ce nu ai facut anul asta. Sa fii fericita e adevarata provocare.” I-am raspuns ca incerc sa fiu fericita in fiecare zi, si asa mi se pare corect ca sa o pot indepli, nu sa fiu intr-o zi fericita maxim iar apoi.. I-am spus ca asa trebuie sa faca si el si mi-a raspuns “dar nu vreau sa fiu in fiecare zi deoarece nu o sa mai simt diferenta... sti cum e... daca te obisnuiesti sa fi fericit cand o sa fi trist o sa te simti rau... asa ca am o stare neutra... nici trist nici fericit...” Dar daca nu te simti rau cum iti dai seama cand esti fericit? Cum faci tu diferenta? Nu spun ca el gandeste gresit si nici ca eu corect, fiecare are propria viziune asupra lumii. Nu trebuie sa iti fie frica de suferinta iar eu personal prefer ca atunci cand e de suferit sa o fac deoarece avem nevoie de toate in viata, mai ales ca eu cred ca „Totul se intampla cu un motiv”, iar suferinta ne ajuta sa fim mai puternici, dar totusi sa nu abuzam de ea crezand ca astfel vom deveni din ce in ce mai puternici. Iar atunci cand sunt fericita vreau sa topai si sa fac ce imi vine mie in minte pt a profita cat mai mult de acest sentiment si eventual sa il amplific. Insa nu mereu avem un motiv de a sarbatori asa ca fericirea trebuie cultivata in fiecare zi si cum imi spusese o prietena “sa ne facem prezentul frumos ca sa avem viitorul asigurat”. Cunosc persoane care sunt triste cand ceilalti nu le ofera atentia si iubirea de care au nevoie insa eu sunt de parere ca doar de noi depinde starea noastra de fericire, sunt si factori externi care ne pot influenta sa nu fim tocmai bine dar noi decidem cum vedem lucrurile si ce alegem, daca vedem partea plina sau partea goala a paharului.

Spun ca ne-o putem crea pentru ca noi alegem daca ne enervam si ne pierdem rabdarea repede facandu-i si pe ceilalti nefericiti sau putem incerca sa fim calmi si sa avem alta atitudine in fata problemelor si a celor care vor sa ne vada nefericiti. Imi aduc aminte ca intr-o seara m-a enervat cineva destul de rau pana mi-a schimbat starea si la sfarsit mi-a spus “am facut-o intentionat, prea erai tu fericita”. Respectiva persoana nu are nicio vina, eu sunt cea care am lasat-o sa faca asta insa cum am terminat de vorbit am revenit la starea mea initiala de fericire. De cele mai multe ori fericirea mea nu depinde de ceilalti, vine din interiorul meu si imi pare rau cand e tulburata. A fost o perioada cand ma suparam pe oricine din orice si tare trista mai eram, mai ales ca asteptam ca ei sa schimbe ceva si eram intr-un fel dependent de ceilalti, dar apoi am incercat sa ii inteleg pe oameni si sa ii iubesc asa cum sunt, iar acum fac asta usor mai ales ca stiu la ce sa ma astept de la ei asa ca nu ma mai iau prin surprindere. Plus ca atunci cand ma deranjeaza ceva sau imi face cineva faze incerc sa le spun (mai am putin de lucrat la capitolul asta) si sa ii iert, nu pentru ei cat pentru mine, ca sa nu traiesc cu sufletul incarcat. Acesta e doar un mod in care ma “autofericesc” :)).

Dacă aş fi aşteptat ca ceilalţi să-mi dea dreptul să exist, astăzi nici nu m-aş fi născut, zicea Shopenhauer. La fel si in cazul fericirii, daca asteptam ca ceilalti sa vina sa ne lumineze viata si sa ne faca fericiti o sa primim doar firimituri.

Si cel mai important lucru e ca fericirea se afla in lucrurile marunte ,e o stare de a fi iar asa cum stim cu totii, nu e o destinatie ci e calatoria in sine. 

 Alegerea e a ta.

                Au fost cateva persoane care mi-au spus lucruri de genul  “Nu inteleg opinia ta negativa pentru contraceptie...nu pot intelege cum ai putea lasa o intamplare sa iti schimbe viata. Nu neaparat in bine...”. Scuzele mele daca asta s-a inteles. Am vrut doar ca scriu unde am gasit intrebarea, cum era explicata si cum am incercat eu sa o folosesc.  “Ne intrebau de ce noi oamenii facem sex inainte de a ne casatori si nu lasam ca samanta noastra sa dea roade, rodul fiind copilul.” Am spus ce ne intrebau, nu mi-am dat cu parerea in legatura cu contraceptia „Eu am incercat o perioada sa folosesc aceasta intrebare in folosul meu, dar nu cu sensul din carte ci incercam sa ma motivez sa scap de anumite obiceiuri proaste sau sa nu mai pierd timpul cu lucruri inutile.”

"De ce semeni acolo unde nu poti secera?"

“De ce semeni acolo unde nu poti secera?” Am gasit aceasta intrebare intr-o carte, era ca un fel de dex al Sf Ioan Gura de Aur (nu stiu daca spun bine, am citit putin din acea carte), si facea referire si la contraceptie in viziunea Bibliei. Stim cu totii ca prin contraceptie copilul este omorat mai inainte de a se naste ” Ba chiar mai mult si decat omorul, caci nici nu am cuvinte indeajuns pentru a numi asemenea fapta criminala, de vreme ce nu numai ca pe copilul nascut il omoara, ci il impiedica chiar de a se naste. Deci de ce iti bati joc de darul lui Dumnezeu  si te lupti impotriva legilor Lui, iar ceea ce este binecuvantare tu alungi ca pe un blestem?” (Omilii la Epistola catre Romani a Sfantului Apostol Pavel, omilia XXIV) ne intrebau de ce noi oamenii facem sex inainte de a ne casatori si nu lasam ca samanta noastra sa dea roade, rodul fiind copilul.

Eu am incercat o perioada sa folosesc aceasta intrebare in folosul meu, dar nu cu sensul din carte ci incercam sa ma motivez sa scap de anumite obiceiuri proaste sau sa nu mai pierd timpul cu lucruri inutile. Taranii nu seamana in pamanturile neroditoare pentru ca ar fi o risipa de timp si energie, ei cauta sa lucreze cat mai mult pamanturile din care sigur vor iesi roade. Imi aduc aminte ca in perioada aceea aveam impresia ca pierd mult timp online degeaba, asa ca dupa aceea am inceput sa imi pun intrebarea  “De ce semeni Cristina acolo unde nu poti secera?”, ma intrebam de ce pierd timp online, atunci chiar stateam ore in sir la calculator pentru ca la sfarsitul zilei sa constat ca n-am facut nimic concret, in loc sa fac altceva mai bun cu acel timp care sa ma ajute intr-un fel sau altul. Asa ca unul dintre „locurile” in care am folosit intrebarea a fost timpul meu pierdut si cateva zile dupa aceea am intrat doar sa imi verific emailul si notificarile pe facebook si era foarte bine, aveam timp si de alte lucruri. Acum apar aproape tot timpul online pe fb ca sa primesc mesajele imediat si sa pot raspunde dar prin alte programe asa ca nu mai sunt “disperata”. Uneori ma amuza si alteori ma „speria” cand vedeam ce conversatii lungi aveam pe messenger iar cativa prieteni imi spuneau „Noi scriem si citim romane pe mess”, si sunt sigura ca nu sunt singura. Ce am secerat in urma acestui timp pierdut pe mess? As putea spune ca prieteni dar nu e adevarat 100% pt ca majoritatea prieteniilor au crescut atunci cand ne intalneam si petreceam timp impreuna, ne cunosteam in diferite situatii. Pe mess nu poti fi sigur de starea celui cu care vorbesti si nici cum reactioneaza in realitate, iar uneori nici macar daca e „adevarata” persoana cu care vorbesti. Plus ca mi s-a intamplat mai demult sa vorbesc ore in sir cu anumite persoane pe mess si sa ne intalnim intamplator prin oras, abia sa ne salutam iar seara sa ne reluam lungile povestiri. Comunicare nici atat nu pot spune ca am secerat, deci? Aproape nimic. In schimb daca citeam romane adevarate in timpul acela, acum aveam mult mai multe lucruri despre care sa va scriu si ce exemple sa va dau in anumite situatii plus ca aveam si un vocabular mult mai bogat.

 Am aplicat-o si in alte situatii si mi-a fost de ajutor, ma ajuta cat de cat sa fac diferenta intre ce e important pt mine si ce e mai putin, pur si simplu ma gandesc daca pot secera ceva in urma a ce seman in acel moment.  Daca raspunsul e nu, imi gasesc imediat ceva mai bun de facut sau fac ceva ce e trecut pe lista “To Do”. Imi pare rau doar ca nu imi aduc aminte de ea in toate situatiile in care am nevoie. Poate va ajuta si pe voi aceasta intrebare. Sunt sigura ca aveti „locuri” in care vreti sa aveti cat mai multe „roade”, obiective de indeplinit si vise de atins. Aveti grija unde semanati dragii mei. Succes!

Barfa.

  Si uite ce am gasit intr-o carte :  ”Jumatate din clasa a iesit pe coridor, jumatate a ramas inauntru. Pe rand, cate unul, cei de afara trebuiau sa intre inapoi cand erau chemati.

                Cand a intrat primul de afara, i s-a aratam o poza si i s-a citit un text, care descria ce era in poza. Textul era urmatorul: “Intr-o camera se afla mama cu fetita ei de doisprezece ani. Mama sta pe canapea, iar fetita pe fotoliu. Rochita fetei are un guler alb. Fetita tine o papusa in mana. Pe perete se afla un ceas cu cuc."

                Primul intrat era singurul care a vazut poza si caruia i s-a citit textul. Acum, pe rand, de afara, venea cate un coleg sau o colega. Poza si textul au fost ascunse, iar primul venit de afara trebuia sa povesteasca ceea ce a vazut si a auzit. Apoi primul trecea la loc si cel caruia i s-a povestit trebuia sa ii explice urmatorului, si tot asa, din gura in gura, pana cand ultimul de afara intra si penultimul ii povestea.

                Te gandesti ca nu e mare filozofie ca douasprezece persoane sa redea exact trei propozitii.

Ce a ramas la sfarsit, cand cel de-al doisprezecelea a povestit ceea ce primul vazuse in poza? “O fetita cu un guler de doisprezece metri patrati statea intr-o camera.”

                Pe langa faptul ca, pe la a treia descriere, toti cei care stiam despre ce e vorba eram sub banci, am invatat o lectie importanta.

                Asa functioneaza barfa si zvonurile. Si, de obicei, intr-un grup, nu douasprezece persoane, ci o suta douazeci ajung sa transmita o informatie pe cale verbala, iar din adevar se alege praful. Si ce e trist e ca din urma barfelor raman victime. “

                Poate si voi data viitoare nu m-ai luati de bun tot ceea ce ajunge la urechile voastre. In loc sa ascultati toate barfele mai bine duceti-va si intrebati persoana(Y), despre care e vorba, daca e adevarat sau nu, o sa va povesteasca mult mai clar totul si e posibil sa fiti uimiti pana unde s-a ajuns cu barfa, nu cred ca ii convine sa se auda minciuni.  Sunt persoane care pe langa faptu ca aud prost de la altii mai si baga de la ei cate ceva cand spun mai departe altora. Poate ziceti : “Ce rost are sa il/o intreb pe Y daca e adevarat sau nu, doar am auzit de la X si stiu ca nu ma minte”. Bine, poate nu te minte X, dar X de la cine stie? Prin cate guri a mai trecut informatia inainte sa ajunga la X? Sau acum ai putea sa zici “ X a fost de fata cand s-a intamplat, ce mai poti spune acu?” Pot sa te intreb daca X a prins toata “faza” , pentru ca poate sa vada doar fractiuni si la fel sa inteleaga gresit (asta se intampla de multe ori in filme, cand cineva vede doar sarutul nu si cand fata il plesneste :)) ), sau esti sigur/a ca lui X nu ii place sa bage de la el/ea doar pentru a se afla in treaba sau pentru a ii face rau lui Y? Daca nu esti genu de persoana careia ii place sa barfeasca, sa umfle si sa faca rau, si din contra iti place sa stii adevaru, atunci du-te la Y si zii “Am auzit ca (ceea ce ai auzit) , ce parere ai?”. Acu depinde de tine, e alegerea ta, daca vrei sa cunosti adevaru  sau ce spun altii.

Mareta.

                Uneori cand se intampla ceva care imi da de gandit postez pe facebook o idee, un mic citat in legatura cu acel lucru, pentru a imi aminti de ea dar si cu gandul si speranta ca cineva o va citi exact in momentul cand are nevoie de o vorba buna, una de mustrare sau o vorba de duh, iar daca am reusit asta macar cu o persoana imi e de ajuns. Mie de multe ori mi s-a intamplat asta, cu sts-urile altor persoane, cand aveam mai multa nevoie le-am gasit si mi-au linistit sufletul sau mi-au redat speranta ca totul o sa fie bine.

                Acum cateva zile am facut acelasi lucru postand “Nu mai judecati. Niciodata nu stiti povestea din spatele unei fete vesele sau a unei fete triste..”.  Cand eram mica mergeam la bunici aproape in fiecare vara. Imi aduc aminte de o batrana pe nume Mareta de care nu mi-a placut niciodata pt ca mi se parea o femeie rea, statea prea mult pe la bunica mea atunci cand venea si chiar daca aceasta se ducea cu treaba prin sat Mareta nu pleca, ramanand uneori si singura in curte pe un scaun. Stiu ca avea cativa caini de care ne era frica tuturor pt ca latrau daca te apropiai mai mult de 200 de metri de casa ei, care oricum era separata de restul caselor, si eventual te si muscau . Mai facea ea si alte lucruri care nu ma faceau deloc sa o plac plus ca nici nu auzisem pe cineva sa o vorbeasca de bine. Cand auzeam sau o vedeam ca vine la noi aproape ca ma apucau nervii.

                In vacanta de Paste am fost la bunici si am ramas o noapte la ei iar dimineata am iesit pana afara si cand m-am intors in camera m-am trezit cu Mareta acolo, statea pe pat. Am salutat si m-am asezat langa ea iar peste putin timp am ramas singure. Niciuna din noi nu spunea nimic asa ca peste 2-3 minute am zis ca vorbesc cu ea ca sa nu par cumva prost crescuta sau sa dau dovada de lipsa de respect pt cei batrani. Am intrebat-o daca are copii, altceva nu mi-a venit in minte atunci, si am vorbit destul de mult timp cu ea despre asta. Am aflat ca ea are 82 de ani si mi-a povestit ca locuieste cu fiul ei de peste 50 de ani care are picioarele paralizate de 7 ani si cu nora sa. Eu pana atunci credeam ca locuieste singura cu cainii ei cei rai. Cand am aflat de fiul ei nu-mi venea sa cred si deja incepusem sa ma gandesc ca sigur e trista, dar asta nu e tot.. Mi-a povestit ca singurul ei nepot a fost omorat la varsta de 16 ani, fiind mai intai batut iar apoi aruncat in canal (e destul de adanc, peste 10 m, si stiu ca au murit si animale inecate dar si destule persoane) . Inainte ca nepotul ei sa fie omorat acel barbat a mai incerc sa faca asta cu un altul  dar acesta l-a oprit insa “pe el dragutul nu a avut cine sa il salveze”.  Ticalosul a facut 16 ani inchisoare dar nu o incalzeste cu nimic pe ea, vroia ca nepotul ei sa fie in viata. Mi-a mai spus ca peste 3 luni au gasit corpul copilului in canal pt ca fusese prins in niste tevi, nu imi pot imagina prin ce a trecut aceasta femeie si familia ei iar eu o judecam nestiind ce poveste ascunde.  A plans cat timp mi-a povestit despre nepot iar eu incercam sa o impac prin vorbe iar uneori o mangaiam usor pe umar. “A trecut mult timp de atunci dar e mereu in gandul meu, ce harnic era si ce pofta de viata avea, ar fi trait si el”. In acele minute cat am vorbit cu ea am vazut-o ca fiind o cu totul alta persoana, printre lacrimi i se vedeau ochii care ascundeau un suflet chinuit de multe in viata. Acum cand ma gandesc la tot am lacrimi in ochi si as plange alaturi de ea, atunci insa eram prea socata de ce aflasem ca sa pot face ceva. Cand am plecat am pupat-o iar acum imi pare rau ca nu am luat-o in brate, poate avea nevoie de asta..

About me.

                Ar trebui sa scriu cate ceva despre mine dar nu ma pot hotara daca sa scriu propria mea parere in legatura cu mine, a celorlalti sau sa ma descriu ca fiind o fata perfecta.  Mai bine ar fi sa scriu lucrurile general ca de exemplu mancarea preferata, locurile preferate, ce imi place cel mai mult sa fac.. dar, la fel ca si mine, acestea se schimba cu trecerea timpului si m-as putea numi intr-un fel mincinoasa deoarece spun ca imi place clar ceva iar cand gasesc altceva mai bun imi schimb preferintele. Asa ca mai bine nu spun nimic si ii las pe cei care au deja o parere despre mine sa si-o pastreze dar nu vor sti ce vroiam, cum gandeam in acel moment si nici care e motivul pt care am facut ceea ce am facut.. De aceea nu vreau sa le schimb parerea, ar fi greu oricum sa fac asta pt ca majoritatea isi formeaza una dupa aparente . Din pacate si eu fac de multe ori asta doar ca eu la inceput cred ca fiecare este un om bun si in ultima vreme incerc cat de mult pot sa nu mai judec pe nimeni. Iar pe ceilalti ii las sa isi formeze singuri o parere in urma a ceea ce voi scrie de acum incolo.. Your opinion of me doesn’t define who I am.

                I should write something about me but I can’t decide myself if to write my own opinion about myself, other’s opinion or to describe me as being a perfect girl. Would better to write general things like favourite food, favourite places, which is the most important thing that I prefer to do it.. but, like me, these things can change with the lapse of time and I could say that in a way i’m a liar because all the time I say that I like something and when I find something else I can change my preferences. So I’d  better not  say anything and I let those which have already an opinion about me to keep it for themselves,  but they will never know what I wanted, how I was thinking at that moment and which is the reason for what I have done it.. That’s why I don’t wanna change their opinion, anyway it will be difficult to do it because most of the people think something about it by appareance and what they are seeing  outside. Unfortunately I do this many times but at the begging I think that everybody is a good person and lately I try hard not to judge anyone. And I let the others to make an opinion about what I am going to write starting from now.. Your opinion of me doesn’t define who i am.